Adder în pericol: unde sunt coridoarele șarpelor vii?

Adder în pericol: unde sunt coridoarele șarpelor vii?

Viperul luptă pentru supraviețuire

Vipera devine din ce în ce mai rară în zonele de mlaștină și de vrăjiță din câmpia nord-germană. Doar din 2022 până în 2024, Centrul de Informare a Otrăvirilor-Nord (GIZ-Nord) de la Centrul Medical al Universității Göttingen a înregistrat puțin sub 20 de apeluri pe an despre suspecte de mușcături de viperă. În urmă cu zece ani, existau până la 50 de apeluri pe an. Aceste cifre arată în mod clar că apariția viperelor – unul dintre cei mai cunoscuți șerpi otrăvitori – este în scădere bruscă. Profesorul Michael Pees de la Universitatea de Medicină Veterinară din Hanovra explică că viperul este pe cale de dispariție și găsește din ce în ce mai puține habitate potrivite. O evoluție îngrijorătoare care nu trebuie să treacă neobservată.

O varietate de factori contribuie la amenințarea pentru viperă. Schimbările climatice cu fazele sale meteorologice extreme, cum ar fi seceta, afectează animalele. Zonele de tranziție umed-uscat în care apar în mod tradițional viperele sunt acum în pericol. Există, de asemenea, o lipsă a coridoarelor care leagă diferite zone, ceea ce afectează negativ reproducerea și genetica populațiilor.

Un habitat pe cale de dispariție

Dar problemele viperelor nu sunt doar un fenomen modern. În urmă cu 120 de ani, bonusurile de captură pentru viperă erau plătite în numeroase domenii. Zeci de mii dintre acești șerpi au fost uciși și a fost fondată o asociație pentru exterminarea viperilor. În Austria, viperul este acum considerat „pe cale de dispariție” și necesită protecție specială. Aria sa de distribuție se întinde din Anglia până în insula rusă Sakhalin, deși poate fi găsită și dincolo de Cercul Arctic. În Austria, locuiește în șapte din nouă state federale, cu excepția Vienei și Burgenland, în principal în câmpiile de arbuști pitici și zona de pin alpin de munte.

Mușcăturile de viperă sunt dureroase, dar nu pun viața în pericol pentru oamenii sănătoși. Cu toate acestea, preferința lor pentru habitate bogate din punct de vedere structural, cum ar fi zonele de mlaștină și mlaștină, le face deosebit de vulnerabile la schimbările de habitat. Populațiile mari de mistreți, dezvoltarea intensivă și creșterea utilizării terenurilor reprezintă amenințări suplimentare.

Măsuri de protecție și o nouă speranță

Pentru a ajuta viperul, sunt necesare diverse măsuri de protecție. Aceasta include conservarea și optimizarea habitatelor acestora, dar și creșterea activității educaționale în rândul populației. Conectarea habitatelor este esențială pentru a evita consangvinizarea și susceptibilitatea la boli. Proiecte inovatoare, cum ar fi „Centura Verde”, asigură restabilirea caracterului mlaștinilor în anumite regiuni, de exemplu prin reactivarea șanțurilor și îndepărtarea molidului pentru a crea noi locuri însorite. Aceste măsuri nu sunt doar soluții pe termen lung, ci oferă și viperului o șansă realistă de supraviețuire.

Viperele sunt cu sânge rece și au nevoie de soare regulat pentru a-și regla temperatura corpului. Este imperativ ca oamenii să respecte și să protejeze aceste condiții naturale. Cu gestionarea conștiincioasă a habitatelor sale și sprijinul proiectului „Cross-linking Green Belt”, viperul poate avea încă un viitor în nordul Germaniei și nu numai.

Soarta viperelor este o reflectare a responsabilității noastre față de natură. Depinde de noi să păstrăm habitatul care merită protejat și să oprim declinul treptat al acestei specii fascinante. Dacă nu acționăm, în curând ar putea fi prea târziu.