Șobolani la vânătoare de lilieci: o luptă neașteptată pentru supraviețuire!

Șobolani la vânătoare de lilieci: o luptă neașteptată pentru supraviețuire!

Biologii au observat un spectacol neobișnuit în peștera Segeberg Kalkberg. Folosind lămpi cu infraroșu și bariere luminoase cuplate cu camere, au fost documentate peste 30 de atacuri ale șobolanilor maro asupra liliecilor pe o perioadă de cinci săptămâni. În 13 dintre aceste cazuri, atacurile au fost fatale pentru micile mamifere zburătoare, care nu numai că au fost ucise de șobolani, ci și luate și mâncate. scinxx raportat. Nu este prima dată când se observă astfel de incidente, deoarece în Kalkberg din Lüneburg au fost găsite și carcase de lilieci mâncate.

Șobolanul brun (Rattus norvegicus), originar din Asia de Est, s-a răspândit în întreaga lume cu ajutorul oamenilor și poate fi găsit acum pe aproape toate continentele, cu excepția Antarcticii. Această rozătoare a devenit deosebit de stabilită în așezările umane și este cunoscut că se hrănește atât cu alimente vegetale, cât și animale. O abilitate specială a șobolanilor maro este utilizarea mustăților ca senzori de vibrații pentru a detecta liliecii chiar și în întuneric, ceea ce este o strategie de vânătoare extraordinară.

Strategiile de vânătoare ale șobolanilor bruni

Sobolanii bruni folosesc doua strategii principale pentru a-si captura prada: asteapta cu rabdare la intrarea in adaposturile de iarna ale liliecilor sau ataca rapid imediat ce liliecii se odihnesc sau aterizeaza. Biologii estimează că aceste populații de șobolani din Segeberg ucid mii de lilieci în fiecare iarnă, ceea ce nu este doar o preocupare pentru populațiile de lilieci, ci și poate reprezenta un risc pentru sănătatea oamenilor. Aceste animale sunt vectori de viruși și există posibilitatea ca șobolanii să preia agenți patogeni de la liliecii uciși și să-i transporte în mediile urbane.

Deși în prezent nu există dovezi ale unui risc acut pentru sănătate, controlul populațiilor de șobolani din orașe și din apropierea adăposturilor de lilieci este considerat urgent. O abordare țintită nu ar putea doar să protejeze populațiile de lilieci pe cale de dispariție, ci și să reducă la minimum riscurile potențiale pentru sănătatea umană. Potrivit estimărilor, o mică colonie de doar 15 șobolani bruni ar putea pradă 7% dintre cei aproximativ 30.000 de lilieci care hibernează în regiune, ilustrând și mai mult amploarea problemei.

O privire la șobolanul maro

Șobolanul maro se caracterizează prin culoarea sa variabilă a blanii, care variază de la gri-maro murdar până la maro închis-negru. Are o lungime a capului și a corpului de 18 până la 26 cm, cu o coadă la fel de lungă și cântărește între 170 și 350 de grame. Se reproduce pe tot parcursul anului, iar animalele mature sexual dau naștere la între unu și 15 pui. În habitatul lor natural, locuiesc în păduri și în zonele stufoase, în timp ce în mediile urbane se găsesc adesea în canalizări, gropi de gunoi sau chiar subsoluri.

Acest lucru demonstrează impresionant de ce protecția liliecilor și controlul populației de șobolani bruni sunt de mare importanță pentru un ecosistem sănătos. Continuând monitorizarea situației și luând măsurile adecvate, se poate realiza un echilibru între specii, de care beneficiază atât liliecii, cât și oamenii din zonă.