Filosofia de viață a supraviețuitoarei Holocaustului Eva Erben: Fericire în ciuda traumei

Filosofia de viață a supraviețuitoarei Holocaustului Eva Erben: Fericire în ciuda traumei

Cu toții avem povești de spus, dar unele sunt mai emoționante decât altele. Eva Erben, o impresionantă supraviețuitoare a Holocaustului în vârstă de 95 de ani, și-a împărtășit recent călătoria remarcabilă a vieții într-o călătorie la Ierusalim. În ciuda circumstanțelor teribile pe care le-a trăit în copilărie, inclusiv uciderea întregii sale familii de către naziști și un marș al morții de 700 de kilometri, ea se descrie ca fiind o femeie fericită. „Am învățat să trăiesc viața în mod pozitiv”, spune ea, iar filosofia ei aduce lumină în cele mai întunecate colțuri ale existenței umane. În acest fel, ea își dezvăluie o bucată din sufletul ei în timp ce face schimb de idei cu alți supraviețuitori la memorialul Holocaustului Yad Vashem. În acest mediu emoțional, mesajul ei este clar: viața nu este doar ceea ce suferim, ci și modul în care răspundem la aceasta.

Erben subliniază o filozofie a depășirii, inspirată de Friedrich Nietzsche. „Trebuie să ignorăm loviturile destinului și să apreciem lucrurile frumoase din viață”, spune ea, invocând prietenia și frumusețea florilor. Înțelepciunea ei de viață nu este doar strategii personale, ci și instrucțiuni pentru oricine vrea să se afirme în momente dificile. Perseverența, toleranța și acceptarea imperfecțiunii vieții sunt motive centrale în gândirea ei. Are o recomandare specială în mânecă: poezia lui Rudyard Kipling „Dacă”, care i-a oferit confort în momentele ei cele mai grele.

Familia ca sursă de forță în vremuri întunecate

Temele pe care le abordează Erben fac parte dintr-o imagine mai amplă care arată comunitatea evreiască în timpul Shoah. Noul calendar 2025-2026 din colecția Yad Vashem, intitulat „Familia evreiască în timpul Shoah: artefacte din colecția Yad Vashem”, evidențiază fragilitatea legăturilor de familie sub regimul nazist. De fapt, structura familiei evreiești a fost grav afectată și complet dezintegrată în multe locuri. În ciuda tuturor probabilităților, evreii au încercat să mențină coeziunea familiei. Aceste legături nu au fost doar o sursă de confort, ci și o piatră de temelie a identității lor. Artefactele ilustrate în calendar sunt mai mult decât simple obiecte; sunt amintiri reconfortante ale gesturilor de dragoste și simbolizează despărțiri dureroase.

Înregistrarea a milioane de nume din trecut este o sarcină centrală a memorialului. Multe dintre nume nu sunt încă identificate și așteaptă să fie adăugate în baza de date. Din 2004, baza de date cu numele Yad Vashem a înregistrat aproape trei milioane de victime documentate. Proiectul de recuperare a numelor victimelor Shoah este o inițiativă care își propune să completeze aceste nume și să încurajeze familiile să se implice cu amintirile strămoșilor lor. Mulți dintre acești indivizi au fost evacuați în părțile centrale ale URSS în timpul Operațiunii Barbarossa, iar circumstanțele teribile din această perioadă abordează și soarta a mii de oameni care au fost adesea uitați.

Memoria ca legătură vie

Yad Vashem nu numai că se străduiește să păstreze faptele istorice, ci și promovează memoria și conștientizarea în poporul evreu. Laureatul Premiului Nobel Prof. Elie Wiesel a subliniat importanța bazei de date: ea conectează cei vii cu cei morți și este o parte centrală a memoriei colective. Digitalizarea continuă a numelor și poveștilor nu este doar o provocare, ci și o sursă de confort și identitate pentru mulți supraviețuitori și familiile lor.

Într-un moment în care continuăm să ne spunem poveștile, Eva Erben ne învață că nu este vorba doar despre ceea ce ni s-a întâmplat, ci despre cum ne descurcăm cu acea poveste. Călătoria ei este o mărturie vie că chiar și în cel mai adânc întuneric, o scânteie de speranță și fericire poate exista. Importanța amintirii rădăcinilor tale, dar și a modelării viitorului cu un zâmbet, este ceva ce putem învăța poate din bucuria neclintită de viață a acestei femei remarcabile.