Mașini, ambuteiaje și tranziția transportului: Vechta și Lohne în atenție!

Mașini, ambuteiaje și tranziția transportului: Vechta și Lohne în atenție!

Străzile Lohne și Vechta sunt pline de vehicule dintr-o mare varietate de mărci - de la Ferrari la AMG Mercedes la mașini de epocă. Dar, în timp ce numeroase vehicule își fac apariția grandioasă pe Grand Street din Vechta, mobilitatea multor șoferi este în pericol. „Multe mașini, nu prea multă mobilitate”, așa cum spunea unul dintre ultimele articole om-online.de descrie potrivit. Autorul Alfons Batke, un pensionar independent în vârstă de 68 de ani și jurnalist de lungă durată, face lumină asupra situației actuale a traficului, care este supusă unei presiuni suplimentare de un șantier important de la gara Lohne.

Șantierul nu numai că provoacă blocaje, ci și furie în rândul navetiștilor care așteaptă sosirea incertă a trenurilor Nordwestbahn. Aproape că s-ar putea spune că străzile sunt un simbol al politicii actuale de transport: „Se întâmplă ceva!”, s-ar putea spune pe un ton relaxat când ne gândim la lipsa de planificare din trecut.

Evadarea cetățenilor RDG și mașinile lor

Trecutul diviziei Germaniei are, de asemenea, întorsături interesante, cum ar fi istoricul „Operațiunea Bobina de aprindere”, care s-a concentrat pe mașinile cetățenilor refugiați din RDG. Pe 30 septembrie 1989, Hans-Dietrich Genscher a anunțat pe balconul ambasadei din Praga că cetățenii RDG vor avea voie să părăsească țara, iar acesta a fost semnalul de plecare pentru un exod în masă. Mulți refugiați nu doar și-au lăsat casele în urmă, ci și vehiculele lor - inclusiv numeroase Wartburg, care acum erau parcate în pajiști și câmpuri în timp ce oamenii se îndreptau spre vest. Stasi, activ în această operațiune, a confiscat multe dintre aceste mașini.

Rolf Mahlke, unul dintre refugiații care au ajuns în Occident prin intermediul ambasadei Praga în Wartburgul său roșu, a cercetat repatrierea acestor vehicule și a publicat un eseu despre aceasta în revista de mașini clasice „79oktan”. El descrie modul în care Stasi a administrat bunurile refugiaților republicani, inclusiv mașinile acestora, printr-un ordin de ministru. Peste 4.000 de cetățeni din RDG și-au sărbătorit evadarea în ambasada plină din Praga, în timp ce mașinile lor au rămas fără proprietari.

Din Freienbrink înapoi acasă

Aceste vehicule au fost returnate la Freienbrink, lângă Berlin, unde Stasi conducea un depozit. Aici au fost depozitate temporar până la 2.500 de mașini din Est, iar temeiul legal pentru returnări a fost Secțiunea 56 din Codul Penal, care permitea confiscarea în caz de infracțiuni. Începând din martie 1990, foștii proprietari au fost contactați pentru a-și ridica vehiculele. Unii au profitat de ocazie, dar alții au ales să nu facă – amintirile propriei evadari erau adesea prea dureroase.

Repatrierea nu a fost însă lipsită de probleme, întrucât în ​​1989 Ministerul Securității Statului (MfS) a raportat dificultăți în ceea ce privește capacitatea de depozitare, iar în lunile de vară numărul vehiculelor colectate în Cehoslovacia și Ungaria a crescut. Confiscarea mașinilor lăsate în urmă la punctele de trecere a frontierei a fost și o afacere costisitoare pentru trezoreria statului.

Astfel de recenzii istorice arată cum s-a schimbat mobilitatea de-a lungul anilor și oferă o perspectivă interesantă asupra discuțiilor actuale despre infrastructura noastră de transport: „Câte mașini sunt prea multe?” s-ar putea întreba, susținut de experiențele trecute și de conflictele care au apărut între țări cu privire la returnarea automobilelor.

Când vine vorba de situația traficului din Lohne, trebuie să ne întrebăm clar astăzi: avem într-adevăr suficient control asupra roții istoriei pentru a preveni ca drumurile să devină din nou un dezastru de blocaj? O mână bună la planificarea traficului ar putea fi un pas în direcția bună.